Loveless

[imagini animepaper.net]

Loveless
Autor: Kouga Yun
Status: 8 volume[ENG]/ 9 volume [JP]- ongoing - manga; Complete 12 episoade - anime
Licensed: TokyoPop - manga

Story: Povestea incepe cu transferul lui Ritsuka Aoyagi la o noua scoala dupa moartea bizara si tragica a fratelui sau Seimei. Relatia dintre cei doi - asa cum reiese din amintirile lui Ritsuka- este una foarte apropiata, Seimei fiind cel care are grija de Ritsuka in calitate de frate mai mare. Parintii celor doi formeaza o familie bizara: tatal nu apare aproape deloc pe cand mama este bolnava psihic crezand ca Ritsuka nu este de fapt copilul lor ci un substitut. Conditia mamei este cauzata de o schimbare survenita in personalitatea lui Ritsuka cu cativa ani inainte cauzele raman misterioase.
La nici un an de la moartea fratelui (crima? - no spoilers here) apare Soubi Agatsuma, student la arte si prieten al lui Seimei - asa se introduce el - si care la ordinele fratelui mort trebuie sa aiba grija de Ritsuka.

In spatele acestei lumi fictionale aparent banale (daca excludem partea cu urechile de pisici ale personajelor) functioneaza de fapt o organizatie secreta structurata pe "Luptatori" si "Sacrificii" ce se angajeaza in lupte pe echipe. (Toata ideea este putin sketchy asa cum au mai mentionat-o si altii pe alte forumuri/ comunitati online. Nu se stiu prea multe detalii si nici o motivatie clara a acestui fapt) Aceste echipe formate dintr-un luptator si un sacrificiu utilizeaza incantatii magice pentru a restrictiona sacrificiul adversarului. Pentru ca asa cum spune si numele: in timp ce luptatorul este cel care participa activ la confruntare, sacrificiul este cel care sufera in aceasta lupta pentru amandoi. Toate echipele ce apar in Loveless poarta cate un nume - atat luptatorul cat si sacrificiul au tatuat acest nume undeva pe corp - si toate se termina in -less: Breathless, Sleepless, Fearless etc.

RESTUL...

V-am pierdut deja? Ok, no more spoilers pentru ca nu are sens sa divulg tot storyline-ul. Pe parcursul volumelor Soubi si Ritsuka formeaza o pereche neconventionala de luptator - sacrificiu, Soubi fiind fostul luptator al lui Seimei, ce lupta impotriva altor echipe trimise pentru a-l aduce pe Ritsuka la sediu/ academia unde sunt atrenati/ pregatiti acesti luptatori. Ceea ce il impinge pe Ritsuka in aceasta poveste este dorinta de a elucida misterul mortii fratelui sau. Accentul cade in toate situatiile mai putin pe luptele exclusive ci mai degraba pe constructia relatiilor dintre personaje. Exista o serie de extra stories la fiecare volum care sunt doar niste povestioare amuzante despre personajele in cauza.

Este shonen-ai. Ok, sa lamurim si partea asta. Loveless are nuante de shonen-ai/shota/yuri/ hentai pe alocuri si deci care nu va place doar genul respectiv acesta nu este un motiv prea bun ca sa nu o cititi. De unde aceste influente: politica de marketing, si nu numai, pentru ca la ora actuala pe langa Loveless, Kouga Yun mai are o manga - yaoi de data aceasta care nu este scanlata (desi as vrea) Kill Me si este ongoing cu doar 2-3 capitole iesite pe luna(! si Loveless iese lunar deci nu este de mirare).
Ce este shonen-ai de fapt? Relatia Soubi-Ritsuka (desi as trece-o la shota dar in fine) si asta doar aluziv, si relatia Ritsuka-Seimei (as zice mai degraba incestuala si evident ajungand la patologica pe alocuri). Oricum totul este atat de twisted incat nici nu poti sa-ti dai seama ce este de fapt un shonen-ai pe fata si ce este aluziv.

Una din chestiile care o sa va socheze foarte probabil sunt personajele cu urechi de pisica si evident alte care nu au. Ce e cu ele? Pentru ca suntem intr-o lume imaginara - si pentru ca se poate - personajele cu urechi sunt in general copii/adolescenti- dar nu intotdeauna care nu si-au pierdut inca virginitatea . Ceilalti sunt oameni maturi. Din punctul meu de vedere este una din acele chestii ciudate si in acelasit timp dragute, transformand pierderea virginitatii in ceva atat de - evident ce nu poate fi ascuns de societate.

Grafica: Buna spre foarte buna. Poate similar cu CLAMP stilul este unic si nu pe gustul tuturor insa trebuie sa recunoastem ca este fluida, nu are variatii de la primul pana la ultimul volum, coerenta. Cu toate acestea exista gafe ce au fost remediate pe parcurs in versiunea album a seriei. Cred ca sunt inerente si se pot datora din lipsa unor asistenti capabili. Grafica a fost a doua motivatie pentru care am decis sa cumpar seria.

De ce am citit-o si de ce am decis sa o cumpar: Sa ne intelegem, nu sunt atat de pasionata de manga/anime incat sa-mi permit sa-mi cumpar toate seriile care imi plac - nici financiar dar nici ca spatiu pentru ca o serie ocupa ceva spatiu in biblioteca - pe care evident nu-l am. Faptul ca am luat hotararea sa o am si in versiunea paperback spune ceva despre o serie. Ce m-a atras la ea a fost descrierea de pe mangaupdates a acelor lupte magice. Well, s-a dovedit ca luptele sunt un fel de pretext de a dezvolta mai mult relatiile ce se stabilesc intre personaje dar pana m-am prins de asta I was hooked - de grafica. Pentru mine grafica este importanta pentru ca o manga pe care o cumperi sa o ai forever in biblioteca trebuie sa arate bine - right?
Povestea cum am spus se axeaza pe personaje si relatiile dintre ele si pe alocuri este stranie/perversa/cu substraturi (ok, nu gasesc cel mai bun termen aici insa unele personaje au nevoie de consilierea unui psiholog sau chiar psihiatru). Este shonen-ai dar doar la nivel de aluzii si nu ar trebui sa fiti descurajati de a o citi doar din aceasta cauza.

Anime: Sta fidel povestii pana la volumul 4 cap9. E ok daca vreti o scurtatura in ceea ce priveste manga. Ceea ce lipsesti in anime este dezvolarea relatiei Ritsuka-Seimei.

Similare:
pentru acel feeling dar nu si pentru constructia storyline-ului: Super Double- Hoshino Lily
Din pacate alte serii de Kouga Yun nu au fost complet scanlate, si oricum sunt de productie mai veche cu alt stil de grafica si cu alt storyline muult mai putin original decat Loveless.

De acelasi autor:
Gestalt
Earthian
Kill Me
oneshots si doujinshi (unele le-am citit/downloadat si sunt extrem de amuzante)

Mai multe detalii......

Bleach (sau, of doamne, trebuia sa urmeze si asta)

Titlu: Bleach

Autor: Kubo Tite
Gen: shounen, action, supernatural
Rating personal: 8/10
Status: 32 volume - ongoing (din 2001).

Povestea: Bleach face parte din acea categorie de manga de care sigur ati auzit daca v-a interesat domeniul in ultimii ani. Sau, ma rog, daca ati dat cat de cat cu nasul prin fascinanta lume otaku. In orice caz, Bleach este una din acele serii cat o zi de post, cu peste 200 personaje si un fir epic din care probabil ca s-ar putea tricota ceva cu succes. Are priza la pustani - ca sa citez un clasic autohton - tocmai pentru ca actiunea se invarte in jurul unui baiat de 15 ani care descopera ca are ceva puteri supranaturale, o sabie cat toate zilele si, pe cale de consecinta, o groaza de dusmani.

Si totusi, zic eu, merita.
Problema cu o poveste atat de complicata este ca nu poate fi rezumata in intregime in cateva randuri. Asadar, o sa ne multumim cu inceputul: Kurosaki Ichigo este un liceean vesnic incruntat, care se infurie usor si, intamplator, are darul de a vedea fantome si spirite. Intr-o seara o intalneste accidental pe Kuchiki Rukia, shinigami (zeu al mortii in mitologia japoneza) si sfarseste prin a-i imprumuta puterile pentru a-si salva familia, devenind el insusi shinigami. De aici, vero 300 capitole de lupte, tradari, juraminte prietenesti si alte minuni.

Partea buna este ca personajele sunt foarte diversificate, bine construite, iar actiunea promite mult si combina destul de bine momentele tensionate cu cele hilare. Iar daca va plac rasturnarile drastice de situatie, felicitari: at gasit ce cautati. Si, asa cum a remarcat un cunoscut de-al meu, dintr-o baza de aproximativ 300 de personaje (parol, cineva a facut o lista!) sigur ajunge sa-ti placa cineva pana la urma si, implicit, sa fii atras de poveste.

Partea mai putin buna este ca pasul actiunii merge cam cu sughituri uneori, ceea ce poate deveni enervant: un capitol care te lasa cu gura cascata urmat de 5-6 in care nu se intampla absolut nimic. Daca ar exista un algoritm ar fi bine, dar nu poti sa stii cand urmeaza vreo 100 de pagini pe parcursul carora o sa te plictisesti de moarte . Ca sa dau un exemplu, cea mai recenta miscare inteligenta de marketing a lui Kubo Tite a fost aceea de a lasa balta o lupta pe care toata lumea o astepta cu sufletul la gura pentru a ne servi vreo 8 capitole de flashback. OK...

Grafica: curatica si fara incarcaturi inutile (ca doar e shounen), fara fundaluri prea detaliate sau toning excesiv. Un mare plus este acela ca tipologia grafica personajelor este foarte variata, de la malaci de 2 m. pana la domnisoare delicate.

Alte doua aspecte de remarcat, cel putin din punctule meu de vedere, sunt faptul ca grafica a evoluat notabil de la primele capitole pana in prezent (vezi mai sus), iar spread-urile si paginile colorate sunt superbe (aici Raluca Z. insista ca 'I've seen better' si nu o contrazic, ea chiar lucreaza cu markere Copic si stie despre ce vorbeste, dar mie imi plac al naibii)

De ce o citesc (si de ce nu m-am oprit inca): sincer? M-am apucat de ea pentru ca nu voiam sa fiu pe dinafara. Spre deosebire de Naruto, de care m-am lasat repede insa, povestea chiar m-a prins. Primul 'sezon', cel cu Soul Society mi se pare si acum cel mai bine realizat din punct de vedere al povestii si graficii. Daca ajungi insa sa treci de el, sunt sanse foarte mari sa vrei sa citesti in continuare. Am fost tentata sa renunt la ea de cateva ori, dar aproape de fiecare data a intervenit ceva care mi-a atras atentia (KT chiar se pricepe la rasturnari de situatie, trust me). Asa ca in prezent o citesc saptamanal, cu bune si cu rele.

Cum e anime-ul: uff... E bun daca nu va place sa cititi manga. Trebuie sa va avertizez insa ca cele doua runde de filler sunt de cosmar iar uneori am sincer impresia ca echipa de animatie si-a luat vacanta si a angajat o grupa de gradinita sa le faca treaba. Sunt destul de putine momentele in care pot spune ca anime-ul se descurca mai bine decat manga in redarea povestii, dar varianta animata are si avantaje: coloana sonora foarte buna, seuyuu exceptionali si unele detalii care pot scapa neobservate in varianta desenata.

Daca totusi va intereseaza povestea in sine si mai putin modalitatea de redare, va recomand manga.

Similare: ceva imi spune ca ar trebui sa mentionez Naruto pe undeva pe-aici dar, sincer, nu mi se pare ca seamana din punct de vedere al actiunii si conceptului. Poate doar la capitolul numar de personaje si protagonisti care dau batai de cap frizerului...
Merita insa mentionat faptul ca un articol pe care l-am citit cu ceva vreme relata modul in care Bleach a fost respins in mod repetat de editori la inceputurile sale pe motiv ca semana prea mult cu Yu Yu Hakusho.

O alta serie lansata de Kubo Tite cu ceva ani in urma este Zombie Powder, care a fost abandonata dupa cateva volume si are in prezent un statut destul de obscur. Am citit-o si este destul de slabuta (am impresia ca se vrea un crossover intre ceva still Samurai Chamloo si un western, dar nu ma luati pe cuvant). Poate merita sa vedeti insa cum se prezenta stilul autorului la momentul respectiv si sa descoperiti cel putin personajul principal a fost ulterior 'reciclat' in Bleach.

Mai multe detalii......

Trinity Blood

Titlu: Trinity Blood
Autor: Sunao Yoshida (story) Kiyo Kyujou (manga), Thores Shibamoto (character design)
Gen: SF, action, politica, drama
Rating personal: 7/10, cu ceva indulgenta.
Status: 10 volume - ongoing (din 2004). Publicata de Kadokawa Shouten si licentiata recent de Tokyopop (of course...)

Povestea: of, povestea... te cam face sa te iei cu mainile de cap, nu pentru ca nu ar avea substanta, ci pentru ca la un moment dat devine foarte greu sa tii pasul cu ea. Sa vedem: intr-un viitor post-apocaliptic exista doua mari factiuni care, pe fundalul unui conflict permament, incearca sa negocieze in termeni cat de cat pasnici. Avem pe de-o parte Vaticanul, al carui Minister de Externe include un vampir (Abel, foarte de treaba in general), un android si alte personaje colorate, iar pe de alta parte Imperiul, un fel de recreere a vechii lumi otomane, populata tot de vampiri (mai putin amabili) Pe fundalul acestor negocieri apare una bucata organizatie secreta, o figura din trecutul (intunecat, cum altfel?) lui Abel si tot felul de complicatii aferente.

Care e totusi problema? Trinity Blood a fost lansata initial ca o serie de light novels scrise de Sunao Yoshida, autorul intregii povesti originale, fiind ulterior adaptate in varianta manga. Intre timp insa, autorul s-a hotarat sa... moara. Subit. Manga a continuat insa, si se pare ca va continua ceva vreme, in baza romanelor deja scrise. Dar povestea a devenit greu de urmarit, pentru ca a ajuns sa combine doua intervale de timp diferite si a cam luat-o pe aratura cu character development-ul. Ramane de vazut ce o sa se mai intample.

Grafica: in manga, destul de buna, dar nu spectaculoasa, as zice. Tipic shoujo, cu personaje super-estetizate, ochi mari, fundaluri cu inimioare etc. Grafica pentru light novels, realizata de Thores Shibamoto, este cu totul alta poveste: are un stil unic si foarte usor de recunoscut, fara sa puna un accent exagerat pe partea pur estetica a lucrurilor.

De ce am citit-o (si de ce m-am oprit): m-am apucat de ea la recomandarea unei bune prietene, care m-a avertizat ca povestea o sa ma prinda. Asa s-a si intamplat, cel putin pe parcursul primelor 4-5 volume, unde povestea este inca destul de clara, iar interactiunea dintre personaje de-a dreptul savuroasa. Abel este un personaj foarte bine realizat, care te face sa razi, dar te si pune pe ganduri. Seria merita citita chiar si numai de dragul lui.

Unul din motivele pentru care m-am oprit a fost acela ca n-am mai gasit scanlari dupa capitolul 36. Urmatoarele doua capitole sunt un flashback pe care am reusit de bine de rau sa-l citesc in japoneza, si apoi... pauza. In urma licentierii de catre Tokyopop, majoritatea grupurilor de scanlare au renuntat la serie, asa ca probabil nu veti gasi mare lucru pe Internet in momentul asta. Daca totusi insistati, exista niste forumuri coreene unde am mai dat peste ceva capitole. In coreeana...
Celalalt motiv ar fi fost, pana la urma, faptul ca povestea incepea sa-mi dea serioase batai de cap. Si oricum banuiesc ca se va renunta la serie in cele din urma fara sa fie dusa la capat. Pacat totusi, inceputul este foarte promitator.

Similare: Asa cum era de asteptat, a fost lansata si o serie anime (Studio GONZO, 24 episoade), dar este slabuta si face povestea praf, daca asa ceva mai este inca posibil in cazul Trinity Blood. Animatia este insa OK si poate ca merita vazuta, din nou, de dragul lui Abel. (si, ca nota personala, melodia din opening este superba)
Light novels - am avut ocazia sa citesc primul volum si stilul este, culmea, pueril pana la enervant. Daca va intereseaza Trinity Blood, recomand cu caldura varianta manga.

Ca serii similare fantasy-action-vampires, as aminti de Blood+, insa cu mentiunea ca esenta povestii este mult diferita.

Mai multe detalii......

Chii's Sweet Home

Ei bine, dupa ce Raluca Z. si-a facut de lucru pe-aici cu toata seriozitatea, vine si randul meu, insa cu ceva destul de diferit.

Titlu: Chii's Sweet Home
Autor: Konami Kanata
Gen: comedie
Rating personal: 9/10
Status: 4 volume - ongoing (din 2004)

Povestea: foarte simpla. O pisicuta se rataceste in timpul unei plimbari cu familia ei si ajunge in grija unui cuplu tanar si a lui Yohei, fiul lor. De aici urmeaza tot felul de scene amuzante legate de toate acele lucruri marunte pe care le presupune ingrijirea unei pisici de catre oameni... fara experienta: locul de dormit, baia, joaca, ascutitul ghearelor pe mobila noua...
Din pacate insa, complexul de apartamente in care locuieste familia lui Yohei nu permite animale de casa, asa ca pisicuta - botezata Chi in urma unor intamplari hilare - urmeaza sa aiba nevoie de un nou adapost.

Grafica: simpatica si oarecum puerila, dar de efect pentru categoria de varsta careia i se adreseaza. Nu este grafica tipica unei serii manga japoneze, ci aduce mai degraba cu benzile desenate occidentale, dar faptul trece destul de usor neobservat avand in vedere povestea savuroasa. De retinut totusi faptul ca intreaga serie este full-color.

De ce am citit-o: din intamplare, intre bagajele pentru vacanta si cautarea unui adapost de vara pentru propria mea pisica (motiv pentru care va imaginati ca mi-a mers direct la corazon) Am fost surprinsa la inceput sa descopar ca rating-ul de pe mangaupdates.com era destul de mare si mi-am zis, de ce nu? Ei bine, in ciuda faptului ca subiectul poate parea pueril, m-a captivat din prima. Este o poveste simpla, de viata, fara incarcatura psihologica sau tensiunile care abunda in manga de astazi.

S-ar cere mentionat faptul ca Studiourile Madhouse au lansat o serie anime pentru Chi's Sweet Home foarte recent (marite 2008) Epsoadele sunt neobisnuit de scurte - 3 minute! - dar fac fata cu succes stilului seriei.

Similare: nu am gasit inca, dar astept cu interes

Mai multe detalii......

The Tarot Cafe

[ imagine scanlare coperta nu este reprezentativa pentru grafica]

The Tarot Cafe.
Autor: Park Sang-Sun
Status: Ongoing 5 volume

Basic story: Ei bine avem o colectie de povestiri care se invart in jurul unei cafenele conduse de Pamela, un medium care vrea sa ajute pe cei care vin sa le ghiceasca in carti. Clientii sunt in general personaje fantastice (vampiri, varcolaci, demons, catspirits) cu diverse probleme. Povestile sunt scurte si la obiect iar in cele 5 volume si ongoing, incap destule. Numai bune sa fie degustate ca niste cookies de juma de ora, lectura.

Grafica:Respect desenatorilor koreeni ! Ok e excelenta. Punct.

De ce am citit-o:Suna interesant si am luat-o de pe free manga (livejournal community). La inceput am crezut ca e acelasi autor ca la Alichino dar m-am inselat, stilul este extrem de similar, povestile sunt bine scrise si cu talc, as zice. Ok numai plus la capitolul grafica si storylines, si avantaj fata de Alichino este muult mai light, fiind short stories.

Similare:

Mai multe detalii......